Și-a dat banii de mancare și bursa prin sate și târguri din toată țara, pentru a-și completa colecția de costume populare tradiționale

foto 4Povestea studentului pasionat de tradițiile populare românești: ”Am găsit pieptare în cotețul câinelui...”

Un doctorand al Universității “Babeș-Bolyai” (UBB) pasionat de tradițiile populare romanești și-a dat banii de mancare și bursa prin sate și târguri din toată țara, pentru a-și completa colecția de costume populare tradiționale, începută în anii de liceu.
Numele lui este Sebastian Paic, înalt ca bradul, cu plete lungi și bine făcut, este cunoscut de tot Hasdeul și de toată Facultatea de Chimie a UBB pentru imensa colecție de costume populare și tradiții românești. Tânărul a început încă din liceu să colecţioneze porturi tradiţionale, din satul bunicilor săi, Drăgăşani, şi în ultimii cinci ani şi-a completat colecţia cu numeroase cămăşi populare româneşti. “Cămăşile le-am obţinut de la persoane în vârstă din diferite regiuni care din păcate foarte rar mai poartă porturi populare. Degeaba se spune că în Maramureş se poartă costumul popular. Adevărul este că şi acolo s-a pierdut tradiţia şi atunci când revine este într-o formă prost înţeleasă, nu este o continuitate firească.

Read more: Și-a dat banii de mancare și bursa prin sate și târguri din toată țara, pentru a-și completa...

Teatrul Nescris din comuna Șanț - unic în România

Teatrul Nescris din comuna Șanț unic în RomâniaOrice manifestare culturală care se organizează pe Valea Someșului, în județul Bistrița-Năsăud câștigă un plus de valoare, dacă printre invitați se numără și artiștii Teatrului Nescris Constantin Iugan din comuna Șanț. Numele sub care activează minunații actori amintește de săteanul Constantin Iugan, cel care, în anul 1935, a reluat tradiția lăsată moștenire de înaintașii lui. Se spune că din cele mai vechi timpuri, locuitorii comunei Șanț au fost maeștri ai satirei rurale, însă cel care a descoperit minunea a fost istoricul și sociologul Dimitrie Gusti. Primarul comunei, Ioan Szabo vorbește cu mândrie despre actorii Teatrului Nescris de la Șanț, motiv pentru care a făcut și demersurile necesare ca Teatrul Nescris Constantin Iugan să devină marcă înregistrată. În acest fel, tradiția păstrată cu sfințenie a rămas cu documente în istoria comunei Șanț.

Read more: Teatrul Nescris din comuna Șanț - unic în România

Astăzi e ”Ziua Cucului” !

Cuculus canorus2De ”Buna Vestire” se povestește că i se dezleagă glasul. Cântă întâi la poarta Raiului și abia apoi vine să cânte și pe la noi. Cucul are darul prorocirii, după cântecul lui poți număra câți ani mai ai de așteptat până la nuntă sau câți ani mai ai de trăit : „Cucule, puiucule, /Câți ani îmi vei dărui/ Până ce eu oi muri?”. Îndrăgostiții îl cheamă, îl ademenesc să le cânte de noroc: „Cântă-mi mie înc’o dată,/ Că mi-e mintea tulburată./ Cântă-n dreapta mea cu foc,/ Să am parte de noroc,/ Cântă-n faţa mea cu drag,/ Că ţi-oi da frunză de fag,/ Să nu mai fi tot pribeag”. Dar, uneori, cucul vestește și despărțirea: „Cucule de pe măgură/ De ce cânți pe tișitură?/ Cântă pe din sus de sat/ Că drăguțu’ m-o lăsat./ M-o lăsat și i-am fo’ dragă,/ l-o iubit o coarbă neagră”…
Cântecul cucului este pomenit de cei plecați pe front: „Ție, mândră-ți cântă cucu’/ Mie îmi bubuie tunu’/ Ție-ți cântă pasarele/ Mie puști mitraliere”. Cântecul lui răsună pentru tinerii recruți - „Mie cucu’ mi-o cântat,/ Neprânzât și necinat,/ În cătane de plecat./ Mie cucu’ mi-o horit,/ Necinat și neprânzât,/ În cătane de pornit”- dar și pentru cei înstrăinați - …da’ de când m-am străinat, / Nu mi-i de a tău cântat”...

Read more: Astăzi e ”Ziua Cucului” !

Şezătoarea de odinioară

Sezatoare la 1990Multe am câştigat în epoca modernă, dar şi mai multe am pierdut. Impresia că ”socializăm” pe facebook sau pe telefonul mobil este o ameţeală primejdioasă. Cei vechi într-adevăr socializau, nu doar la sărbători ci şi la muncile agricole, unde se ajutau unul pe altul.

O fericită îmbinare între muncă şi petrecere o constituiau şezătorile de odinioară, unde tinerii şi bătrânii se adunau la lucru, trecând în revistă şi ultimele evenimente din sat. Aceste şezători începeau, de regulă, toamna, când ziua se micşora, muncile câmpului se răreau, iar treburile acasă, în gospodărie, se intensificau. Femeile aveau mai mult de lucru, cu torsul, cu ţesutul şi altele de acest fel.

Read more: Şezătoarea de odinioară

Despre Noi

Ardeleanul.info isi propune sa fie site-ul cel mai bun in domeniul de actualitate rurala. Site-ul a fost infintat in anul 2015 din initative prietenesti si doreste sa aduca informatia utila spre utilizator intr-un mod simplu, ferm si corect. 

Contact

Pentru orice intrebare sau informatie va stam la dispozitie la: 

Tel: 0749315937

Mail: redactia@ardealul.info

Link-uri utile

Mai jos aveti cateval ink-uri utile din domeniul rural: 

http://www.madr.ro

http://www.apia.org

http://www.ansvsa.ro