Duminică, 17 mai în Năsăud a avut loc cea de-a 139-a ediție a Maialului Elevilor Năsăudeni, tradiţia păstrată și dusă cu sfinţenie de toți elevii școlilor din orașul Năsăud. Galerie FOTO
Cântatul din trișcă este unul dintre obiceiurile păstrate cu sfințenie de locuitorii comunei Leșu din județul Bistrița-Năsăud. Încă din cele mai vechi timpuri, cântatul din trișcă alina sufletele oamenilor și anima șezătorile și clăcile care erau organizate în sat. De aici până la alcătuirea unei formații de trișcași, nu a mai fost nevoie decât un pas: un om cu inițiativă, bun cunoscător al valorilor muzicale și pasionat de folclor.
Când vine vorba despre cele mai frumoase locuri din județul Bistrița-Năsăud, putem fi mândri și spune oricui că, aici la noi, Dumnezeu chiar a pus un fel de ”amprentă” asupra creației Sale.
Una dintre cele mai pitorești zone din cuprinsul pământului românesc rămâne totuși Zona Năsăudului, fiind înzestrată cu un peisaj nemaipomenit . Fără nici o îndoială, una dintre cele mai frumoase și bogate comune din Țara Năsăudului este și comunaTelciu, un sat cu oameni gospodari și tot odată un sat cu personalități de care întegul județ se mândrește.
Imediat, la ieșire din comuna Telciu, în așa numitul loc ”Transbordare” , casele încep a fi tot mai răsfirate. În partea stângă a șoselei principale, ce duce către Romuli, se poate observa o ”cărărușă” ducând la ”Moara lu’ Măriuţa Mutu”. Aici, parcă timpul nu mai are valoare, se scuge tot mai încet, ci doar după sunetul apei care curge pe șanț, punând cândva în mișcare roata de la moară, ne dă totuși impresia că vrând, nevrând vremea trece ...
Pe timpuri, la ”Moara lu’ Măriuţa Mutu”, era un adevărat ”roi de albine”. Moara, care acuma zace într-o încăpere, funcționa în urmă cu vreo 25 de ani împreună cu vâltoarea, mașina de dărăcit lână sau dăraca și piua, având fiecare rol său important.
”Am avut pciuă, lumea aducea pănura, o pciuam, să usca, o torceau femeile, apoi o țăsa șî o duceau la croitorie , fâceau sumane, pantaloni, ciorapi, obgele, veste de lână... Mai demult să țăsau țoluri de lână șî nu te învălei sau nu le punea nime pe pat până nu le aducea la vâltoare, să le bagi în apă. Numa așa puteai scoate pâru din ele șî să le îngroși.” – povestește cu drag despre acele vremuri lelea Mariuță Mutu.
Pe Valea Sălăuței, dar defapt în toată Țara Năsăudului, atât vâltorile cât și morile erau în număr foarte mare, dar datorită modernizări o mare parte dintre acestea nu au mai rezistat încă de la căderea regimului comunist.
”Erau mori mai multe, dar aici mere mai bine, socru era cel mai vechi morar, nu o fost o moră în Telciu la care să nu fi lucrat la ea: ori nu mere șî tăia pciatra, ori tomnea grindeiu’... La grâu, ovăs, orz, li să spuneau mărunțăle șî astea le măcinam duminica. Măcinam grâu apoi turnam mălai șî făceam fărină moale, o cerneam șî apoi o făcem pită în cuptior. Aș mânca o dărabă amu...” – mai adaugă lelea Măriuță cu un zâmbet sobru.
La ”Moara lu’ Măriuţa Mutu” sau la ”Moara lu’ Ilisâie”, așa cum se mai numea, cănd trăia socrul ei, în timp ce colții duri zdrobeau cerealele, la gura morii se aflau povești despre oameni și locuri. Aici era un fel de ”miez” unde se dezbateau subiecte aprinse, dar lelea Măriuță mărturisește că ”miezul” rămânea între acei pereți din lemn prăfuiți de făină, iar socrul ei mereu le atrăgea atenția: ”Ce auzâți voi aici, să nu povestiți undeva! Să povește șî de una șî de alta, povești care nu trebe povestite...”
De asemenea, totul era un fel de artă până când lâna ajungea să fie toarsă de mâna bătătorită, și de alte lucruri gospodărești, a țărăncii.
”După ce tundea lumea oile șî spălau lâna, o aducea aici la dăracă, o făceam caiere, apoi să putea torcea. Venea lumea cu, căruțăle, stăteau câte o zî ș-o noapte la rând. În Postu’ Mare, primăvara, dăraca să oprea pentru că vara să tundeau oile șî trăbuia să își dăie oameni oiumu’ , lâna la stat, cum era pe vremea lu’ Ceaușescu....Dăraca să pornea numa’ în septembrie, după ce tătă lumea își da lâna. Le da obligația de-ași preda lâna și cu obligația vineau aici, numai că șî aici să lua oium, la 10 kg de lână le lua 1kg de lână...trăbuiea făcut bon, dacă nu venea controlu șî îți dădea amendă. Socru meu, Dumnezău să-l ierte, ne spunea întruna să nu furăm niciodată de la oameni, numai de la stat!” – spune morărița.
Astăzi, lelea Măriuță, se mai bucură din când în când de câte un vizitator care este curios să afle care erau procesele până ajungea o pâine să fie pusă pe masă sau până când un simplu țăran ajungea să îmbrace un rând de haine noi și curate în zilele de sărbătoare.
”O vinit câțiva străini aici, o cumpărat pești de la păstrăvăria din Romuli, i-o fript acolea su’ răchită...mă rugau să îi las să iși bage picioarele în apă, di la vale de vâltoare, îmi era tare drag când îi vedeam...” – spune lelea Măriuță aplecându-și încet capul în pământ.
Iosif CIUNTEREI
Mulți dintre noi am putea crede că tradițiile populare sunt pe cale de dispariție, în România și în Bistrița-Năsăud. Asta pentru că, mai mult sau mai puțin conștient, am înlocuit cu altceva multe din comorile trecutului. Am renunțat mai întâi la blidu` de pe perete, la care era ticăzuit cingeu` cusut de buna cu mare trudă și le-am înlocuit cu tablouri mai întâi pictate și apoi simple poze înrâmate. Odată cu ele a dispărut și păretaru` scos după multe nopți din stative.
Duminică, 3 mai, a fost o zi încărcată de bucurie, dragoste şi emoţie pentru Parohia Ortodoxă „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare” din incinta Muzeului Etnografic ”Poarta de su` Feleac” de pe Valea Soporului din judeţul Cluj.
Read more: Prima cununie religioasă la Muzeul Etnografic ”Poarta de su’ Feleac”
Ardeleanul.info isi propune sa fie site-ul cel mai bun in domeniul de actualitate rurala. Site-ul a fost infintat in anul 2015 din initative prietenesti si doreste sa aduca informatia utila spre utilizator intr-un mod simplu, ferm si corect.
Pentru orice intrebare sau informatie va stam la dispozitie la:
Tel: 0749315937
Mail: redactia@ardealul.info
Mai jos aveti cateval ink-uri utile din domeniul rural:
